Truffle Fetish à la Luxirare

Truffle Martini

Truffle Martini

Pentru a savura acest cocktail exotic trebuie să vizitați hotelul Rocco Forte's Browns Hotel în Londra. Desigur esența este trufa care înainte de folosire este lăsat 48 ore în cea mai fină vodka. Dar să aveți grijă: un martini nu-i de ajuns, dar trei deja e mult.

Preț: $100

Ziarul Capital scrie despre noi

Secretele şi iluziile căutătorilor de «diamante negre»

Autor: Simona Roşu
Publicat: 10 Aprilie 2010

Trufele sunt unul dintre cele mai sofisticate condimente din lume, iar câţiva români au învăţat unde să le caute şi mai ales cum. Adevăraţii căutători nu sunt oamenii, ci câinii special pregătiţi.

«Trufarul se scoală devreme, ia câinii, îi suie în maşină şi se deplasează într-o zonă împădurită, cu speranţa de a găsi trufe“, descrie Oszkár Fekete, din Miercurea Ciuc, cum începe o zi din viaţa unui căutător de trufe. „Un trufar fără răbdare, fără spiritul meticulos, care nu se lasă bătut, este numai un turist în pădure la plimbat de câine“, adaugă Fekete.
În România, căutarea trufelor este o preocupare relativ nouă. La începutul anului 2000, Dan Cautiş s-a întors în locul de baştină din judeţul Vrancea, cu experienţa căpătată în Italia, şi a început să cerceteze pădurile de foioase din zonă. „Trufele există în conştiinţa populară de multă vreme sub diferite nume. Cel mai cunoscut este „fierea pământului“, fiind găsită de cunoscătorii adevăraţi ai secretelor pădurii“, spune Cautiş. Când se referă la „cunoscători“ însă, trufarul se gândeşte mai degrabă la câini decât la oameni. „Cel mai important lucru în domeniul trufelor sunt câinii. Practic, ei sunt adevăraţii trufari, nu noi, oamenii. Ei găsesc trufa după miros, o sapă şi apoi vin cu ea în gură la stăpân“, spune Cautiş. Până să dobândească aceste abilităţi, câinele trece prin mai multe stadii. După cum spune vrânceanul, acesta trebuie să ştie că în momentul în care intră în pădure trebuie să „scaneze“ neîncetat zona şi să nu fie distras de alte activităţi sau mirosuri. „Cel mai important este ca el să înveţe să nu distrugă trufa şi mediul în care trăieşte, să nu rupă rădăcinile pe care aceasta creşte“, completează Cautiş. Experienţa l-a învăţat, de asemenea, că unii câini sunt nepreţuiţi şi nu trebuie vânduţi niciodată, aşa cum sunt Billy şi Jack, cei doi lagotto romagnolo ai săi, care lucrează foarte bine. Dincolo de asta, Cautiş spune că, în medie, pentru un câine bun se plătesc 2.000 – 3.000 de euro. „Cu toate acestea, sunt câini cu multă experienţă de teren care ajung să coste şi 7.000 de euro sau chiar mai mult“, explică vrânceanul.

Preţul se modifică săptămânal

Piaţa trufelor ridică mari dificultăţi în a fi evaluată, iar mitul câştigurilor uriaşe se întrepătrunde cu gradul ridicat de confidenţialitate privind cantităţile tranzacţionate şi preţurile plătite. „Pot să spun că este un business structurat pe mai multe niveluri, începând cu cei care culeg trufele, urmând intermediarii şi comercianţii, iar ca ultimă verigă, bucătăriile restaurantelor sau cele personale, precum şi unităţile de industrializare“, explică Dan Cautiş mecanismul pieţei.  După părerea lui Oszkár Fekete, preţul trufelor nu este unul ferm, bine stabilit, pe care consumatorii să se poată baza. „Preţul se modifică săptămânal şi depinde de cantitatea totală care ajunge pe piaţa europeană în săptămâna respectivă. De asemenea, vorbim despre diferite niveluri de preţuri pe relaţia trufar, comerciant şi consumator final. Uneori, există diferenţe mari pe acest traseu“, spune trufarul din Miercurea Ciuc.

Speranţa îmbogăţirii rapide

Dan Cautiş spune că nimeni nu poate face avere din trufe. Cu atât mai puţin cei fără prea multe cunoştinţe. După ce a învăţat meserie în pădurile din Italia, ţară cu tradiţie în acest domeniu, Cautiş spune că investiţia minimă pentru ca un căutător să îşi poate începe activitatea porneşte de la 10.000 de euro, bani folosiţi pentru echipamentul de lucru: un câine bun, ustensile de lucru şi o maşină de teren pentru deplasările pe terenurile accidentate din păduri.
Cautiş mai spune că pădurile cu trufe din România sunt în acest moment în mare pericol. „Poate mediatizarea deformată, poate ideea că pot fi obţinute câştiguri rapide şi uşoare sau poate caracterul ezoteric al ideii de trufă a determinat un interes crescând al unei categorii din ce în ce mai diversificată de oameni, concretizată într-un dezastru pentru pădurile cu trufe“, spune căutătorul din Vrancea. Folosirea de câini dresaţi necorespunzător, a greblelor şi a altor instrumente de săpat şi răscolit are astfel ca efect direct distrugerea ecosistemelor cu trufe pe termen lung, scăderea calităţii prin culegerea trufelor fără miros şi distrugerea rezervelor de spori pentru multiplicarea ciupercilor.

Unde pleacă trufele româneşti?

Marea majoritate a trufelor culese în România pleacă la export, neambalate, cu destinaţia finală Italia, care este cea mai mare piață de trufe din lume, după cum spune Fekete. „Calitatea mixtă pleacă în Italia, iar cele selectate prin firme autohtone ajung la distribuitori din Germania, Anglia, Austria, Franţa şi SUA“, spune trufarul. Din păcate însă, trufele româneaşti nu sunt încă bine cunoscute şi apreciate în lume.
În România, abia din 2009 s-a putut observa o deschidere mai mare a restaurantelor spre meniurile cu trufe, după părerea lui Fekete. „De aceea, interesul faţă de aceste produse şi implicit consumul este în creştere. De asemenea, este un semn pozitiv că restaurantele româneşti au început să cumpere trufele locale şi nu mai importă din Italia“, mai afirmă căutătorul din Miercurea Ciuc.

Risotto cu trufe negre
Ingrediente: 1/2 trufă neagră, 1 pahar vin alb, 2 căni supă legume, 2 linguri unt, o ceapă, 50g parmezan ras, 150 g orez Arborio.
Mod de preparare: Încingeţi untul într-o cratiţă, sotaţi ceapa, apoi adăugaţi vinul şi continuaţi până la evaporarea a 3/4 din acesta. Adăugaţi orezul şi supa, fierbând 20 min. În ultimele 8 min, adăugaţi trufa şi la final parmezanul.

Cât plătim pentru trufe
- Trufa de Piemont:      150-2.500 euro/kg
- Trufa franceză:     70-800 euro/kg
- Trufa de iarnă :     70-400 euro/kg
- Trufa de vară:     30-300 euro/kg
- Trufa cu spori mari :     50-350 euro/kg
- Trufa porcească:     5-15 euro/kg

Oszkár Fekete deţine firma Truffoir SRL, care se ocupă cu organizarea culesului de trufe din flora spontană şi comercializarea acestora pe pieţele din Occident.

Sursă: http://www.capital.ro/articol/secretele-si-iluziile-cautatorilor-de-diamante-negre-133681.html 

Rețete criminale ... cu trufe

Ieri am găsit acest blog, unde se postează cele mai "criminale" rețete culinare, din care am selectat cea cu trufe.

PREPELIȚE CU TRUFE

Această rețetă de super rafinament se pregătește pentru evenimente speciale.

COMPONENTE, pentru 2 porții, sau pentru două persoane aflate în strânse relații:

- 4 prepelițe (se găsesc la SELGROS, congelate)
- 200 g arpagic
- 400 g ciuperci, ghebe (se găsesc la METRO, congelate)
- 100g ciuperci champignon cât mai mici
- 2 linguri ulei de floarea soarelui
- 2 linguri de coniac (un Delamain XO pentru început)
- 100 g unt cu 85% grăsime
- 100 ml vin alb (un Viré-Clessé)
- 12 oua de prepelită, fierte 2,5 minute
- reducie de oțet balsamic

PREPARARE:

Prepelițele se rumenesc într-o tigaie cu 2 linguri de ulei. Se scot și se țin la cald. În aceeași tigaie se rumenesc cepele de arpagic, se adaugă ghebele tocate și ciupercuțele. După ce s-a evaporat sucul lăsat de ghebe se adaugă 2 linguri de coniac și se flambează.
Se scot într-un castronel cepele și ciupercile. Se păstrează separat 8 cepe de arpagic și 8 ciuperci champignon. Restul compoziției se pasează cu un robot. În piureul obținut se adaugă sare, piper și 50 g de unt. Pentru aromă se adauăga 6-8 feliuțe de trufe.
Prepelițele se pun într-o tăviță la cuptor, unse cu 50 g unt, pudrate cu sare și piper și acoperite cu o folie de aluminiu. După 20 minute se îndepărtează folia și se stropesc prepelițele cu vin alb, și se mai țin 10 minute până se rumenesc.
Pe două farfurii pătrate, încălzite se trasează cu reducție de oțet balsamic o rețea, cu linii orizontale și verticale. În mijloc se pune un pat de piure de ciuperci în formă de cerc. Peste această se pun câte 2 prepelițe, puțin suprapuse. În colțurile farfuriilor se montează câte un cuib format dintr-o ceapă de arpagic, o ciupercută și un oușor de prepeliță fiert. Între cele două prepelițe se pun 2 oușoare de prepelițe fierte în care se înfinge o pană frumoasă de cocos.
La acest fel se serveste vin alb, sec, același care s-a folosit la friptură.

Sursă: www.retetecriminale.ro 

Peanuts la căutare de trufe

Acum 35 de ani a fost postat acest desen comic, care a prezentat aventurile lui Peanuts simultan în nu mai puțin de 2600 de ziare, făcând înconjurul lumii.

Acest post stă ca o memorie pentru Peanuts și prietenii ei.

Poză: Truffle Hunter Italy's Blog

Caută trufe online... tarrreeee miștooooo!

http://www.newgrounds.com/portal/view/533703

 
Cei care abia așteaptă începutul sezonului de trufe și nu mai au răbdare, poate să înceapă practica cu acest joc online. Eu am ajuns la peste 50 de trufe și încă nu m-am plictisit.

Să vină odată sezonul!

Căutat de trufe în condiţii arctice

Pe o vreme de -17 grade, şi zăpadă de 30 cm, ne-am gândit să scoatem căinii la pădure să nu se plictisească pînă începe noul sezon. Aşa că îmbrăcaţi bine (şi noi şi căinii) am plecat spre pădure să ne încercăm norocul. După ce ne-am chinuit cu parcatul maşinilor, iată-ne ajunşi la locul de căutare şi fără prea multe speranţe am intrat în pădure .Dar ???

Surpriză!!! După numai 30 minute de plimbare câinii au găsit trufe, spre mirarea noastră şi a tuturor celor prezenţi.

Am zis: gata ! Pentru aşa condiţi e suficient una, dar pînă ne-am întors la maşina, căinii au mai scos trei trufe, frumoase şi sănătoase.

După cum vedeţi pe lîngă noi şi căinii cred că şi trufele tremurau de frig sub zăpadă, dar noroc cu noi că le-am găsit şi le-am dus la căldură.

Deci !! Reuşită deplină!!

Acesta a fost seminarul ţinut de Truffoir în iarnă iar rezultatele au fost remarcabile ,ţinând cont de condiţiile în care s-a desfăşurat.

Concluzia este: Se poate şi în condiţii extreme, numai să ai cu ce..........!!

Știri din zone îndepărtate

1. Speranța down-under

Emisfera sudică este aproape de începutul sezonului de trufe. Deja în comitatul Marlborough din Noua Zeelandă dl. Michale Hyson a găsit primul Tuber melanosporum în plantația lui, fiind al zecelea producător în această țară care a ajuns să culeagă trufe în ograda lui. Având o plantație mixtă de alun și stejar de 5 ani pe o suprafață de 1 hectar, dl. Hyson este și el surprins de reușita lui și speră ca pointerul german de patru luni pe care îl are, să învață cât mai repede arta căutării.

Pointerul german Gyp Gyp speranța domnului Hayes. Foto: The Marlborough Express

2. Problema furtului de trufe în Oregon, SUA

Este deja un lucru comun să spunem că la noi în țară se fură, dar iată că nu este altfel nici în țări mai dezvoltate, în special în domeniul trufelor. Recent am auzit de problema cea mai de seamă a producătorilor de trufe din Oregon, care afeactează nu numai producția actuală ci se pare că va avea consecințe negative și pe termen lung. Este vorba despre furtul recoltei de Tuber gibbosum din plantațiile de trufe care deși sunt protejate cu gard nu pot să țină afară hoții cu sapă. Aceștia - spune dl. Roy Marshall un producător local - sapă după trufe în așa fel că plantațiile nu le mai fac față ravagiilor. Rădăcinile sunt rupte, distruse, după care plantele gazde rămân adeseori fără viață. Majoritatea trufelor găsite nici nu ajunge la maturitate, piața fiind inundat cu trufe de proastă calitate.
După părerea șerifului din zonă, legea marțială ar trebui introdusă pentru a opri acest fenomen, scurt vorbind proprietarii să aibă posibilitatea de a proteja plantațiile cu arme.

Oare vom ajunge și noi aici?

Tuber gibbosum din Oregon. Foto: Charles K. Lefevre /New World Truffieres

Gaston și căutătorul de trufe

Demascarea genomului trufelor

Un grup de cercetători italieni și francezi în frunte cu dr. Claude Murat de la INRA, au terminat cartarea genomului trufei de Périgord (Tuber melanosporum) ajungând la concluzia că specimenele culese în diferite zone de producție au ADN-uri puțin diferite. Această diferență poate fi depistat și în mirosul trufelor, unele regiuni producând mai multe sulfuri volatile și aldehide decât celelalte. Cel mai important concluzie însă pe care au făcut micologii, că au determinat mecanizmul producției mirosului, temă care până acum nu era clar dacă a fost produs de trufă sau de microbele care se aflau în peridiul ascomei. Iată noul credo: Mirosul este produs de trufă!

Mecanizmul metabolizmului de sulf în ascoma de Tuber melanosporum. 

Poză luat din articolul original publicat în Nature Magazine.

De acum încolo dacă un șef de restaurant vrea un iz mai apetisant, mai răutăcios, mai caracteristic poate să denumească din ce zonă de producție vrea trufele, iar comercianții nu vor mai avea posibilitatea de a substitui aceste trufe dintr-o altă zonă. Acest fapt - deși suntem conștienți că va lua ceva timp să devină realitate în afacerile zilnice - va favoriza clar producătorii cu marfă de calitate, aspect care, zic eu, va aduce numai beneficii pentru întreaga industrie.

O altă concluzie este, spune dl. Murat, că trufele au o viață sexuală complexă cu spori de sex feminin și masculin. Aceste informații ne va ajuta să înțelegem mult mai bine procesul de micorizare in vitro, încăt se pare cert, că plantele gazde care au fost impregnate cu spori din ambele sexe, vor avea o producție mai bună. Deși nu au putut revela misteriile trufei în totalitate, cu aceste informații putem spera că procesul de cultivare va fi mai controlabil de acum încolo.

Peisajul genomic la Tuber melanosporum.

Poză luat din articolul original publicat în Nature Magazine.

Revista Ferma

Iată o nouă bucățică de fericire pentru noi! Azi am primit paginile scanate de la domnul profesor dr. Mircea Selegean despre articolele realizate pe paginile revistei Ferma, unde am început un serial despre cele mai importante domenii care se leagă de trufe. Lipsa materialelor scrise în limba română este o problemă majoră în această industrie încât pentru cei începători nu prea rămâne decât să se informeze de pe internet, unde multeori se găsesc schițe, interviuri etc. de proastă calitate, cu un conținut ghidat spre senzație, spre câștiguri fabuloase și așa mai departe.

Cu acest serial am încercat să promovăm micologia și cunoașterea ciupercilor subterane într-un cadru științific, și să punem bazele cercetărilor biotehnologice în acest domeniu. Aceste articole au apărut în ediția de februarie și martie a revistei Ferma.

Click pe poze pentru a citi articolele!

Seminarii, cursuri şi conferinţe: De ce nu organizăm seminarii înainte de iunie?

De când cu nebunia asta din presă şi de la televizor despre trufe, multă lume vrea să participe la cursuri, la seminarii, la conferinţe, despre trufe. Asta n-ar fii o problemă pentru că anul acesta vor fi patru seminarii pentru cei care vor să culeagă trufe şi încă unu pentru cei care vor să-şi înfiinţeze o cultură cu plante trufiere. Programul acestora este afişat pe situl nostru http://truffoir.ro/RO/Cultivation2/50.aspx, dar lumea vrea acum, în luna aprilie sau în mai pentru că iunie e prea târziu.

Oameni buni !!!!!!!

Acum la trufe este extrasezon, este perioada lor de ,,refacere si odihnă",  (în Italia de exemplu este interzis a culege și comercializa trufe (de ex. Tuber aestivum) în acest interval de timp), deci a face un seminar în această perioadă este ca şi cum ai merge la pescuit în perioada de prohibiţie, sau mai pe scurt asta se numeşte - BRACONAJ. În primul rând că nu ai ce arăta cursanţilor la demonstraţia practică care se ţine în pădure şi al doilea aspect este că noi promovăm culegerea durabilă a trufelor iar cursurile le ţinem pentru cei care vor să înţeleagă acest lucru.

Cei care văd doar banii din această afacere, scot trufele cu sapa, nu ţin cont de perioadele optime de recoltare si nu-i interesează protecţia habitatelor în care trăiesc trufele, nu prea au ce căuta în această afacere.

Logica e foarte simplă, cine are grijă de habitatul trufelor - culege mult şi bine, iar cine sapă - culege o dată si atăt.

Te înșeală frate... vol.2. Trufa chineză

Mulți au auzit despre trufa chineză (Tuber indicum grup), dar puțini sunt care au avut și posibilitatea să le cunoască, încât în România din fericire rareori sunt aduse cantități significante din aceste specii. Vorbesc despre specii și nu specie fiindcă denumirea de trufa chineză se referă la o multitudine de specii de ciuperci subterane, dintre care unii seamănă mai mult cu trufa franceză (Tuber melanosporum), iar alții cu trufa de vară (Tuber aestivum) sau cu trufa găurită (Tuber excavatum).
Problema majoră cu trufa chineză nu este calitatea gastronomică slabă, ci similaritatea macroscopică cu speciile europene. De aceea unii comercianți profită de lipsa cunoștințelor aprofundate a bucătarilor sau gastrofililor laici, și parfumând trufele cu arome sintetice le vând acestora sub denumirea de Echte Scwartze Trüffel, denumire care în legislația europeană este destinat exclusiv trufei franceze. Eu personal nu aș avea nici o problema cu aceste trufe, dacă ar fi introduse pe piață sub denumirea corectă, la prețul care este în echilibru cu calitatea lor.

Următoarele poze vă vor demonstra căt de dificil este delimitarea speciilor de trufe negre.

Aceste trufe chineze seamănă lait cu Tuber melanosporum.

Iar aceste trufe chineze vândute sub denumirea Tuber xinangese seamănă cu Tuber aestivum.

 Tuber pseudoexcavatum. Deși culoarea nu prea arată, această specie este vândut în China sub denumirea de trufa albă. Foto: Bagi István

The Ultimate Delicatesse. Trufă chineză uscată. Fără miros, fără gust, textură de așchie.

 

Pentru a vă feri de înșelăciune vă recomand să cumpărați trufe de la firme serioase care au o reputație bună pe piață.

Seminar noiembrie 2009

Şi numai bine am tras linie după seminarul din septembrie care a fost o reuşită din toate punctele de vedere, că şi au început telefoanele să sune şi lumea să întrebe cănd facem următorul seminar.Din anul 2004 cănd Truffoir a organizat primul seminar despre trufe la care au participat 10 persoane din care 9 sunt căutători de trufe , tradiţia a fost ca în fiecare an să facem un seminar, dar anul 2009 a fost unul atipic. Deşi trufe în pădure nu prea au fost , în schimb au fost din ce in ce mai multe persoane interesate de trufe, aşa că am fost nevoiţi ca în noiembrie să mai facem un seminar.

Contrar aşteptărilor noastre, numărul participanţilor a fost mult mai mare ca şi în septembrie, aşa că capacitatea de organizare a societaţii Truffoir a fost pusă la încercare, dar pînă la urmă totul s-a rezolvat.

Lume multă ,întrebări şi idei diverse, prieteni vechi , discuţii prelungite în noapte, cam asta a fost atmosfera seminarului din noiembrie.

Reuşita a fost dată si de multele specii de trufe găsite in pădure, spre încîntarea celor prezenţi, dar şi de cina cu specialităţi de sîmbăta seara, preparată de bucătarul nostru elveţian.

Acesta a fost programul anului 2009, iar 2010 a început cu un curs extrem de căutat trufe (22-24 ianuarie 2010) despre care vă povestesc data viitoare.Dar pînă atunci vă readuc aminte perioadele stabilite pentru seminarii în acest an:

4-6 iunie 2010,

6-8 august 2010,

1-3 octombrie 2010,

10-12 decembrie 2010

Despre greșelile ortografice

De mult vroiam să scriu desprea această temă, internetul în limba română fiind inundat de greșeli ortografice privind denumirea trufelor în limba latină. Problema majoră este că fiecare trufar care face un site nou copiază aceste informații greșite, fără a avea habar despre originea denumirilor, și de ce trebuie folosită într-un anumit mod. Iată cele mai frecvente probleme:

1. Cum se scriu denumirile speciilor în limba latină?

Nomenclatură binală creată de Carl von Linne în Species plantarum (1753) introduce noua metodă pentru denumirea speciilor care constă din denumirea genului (prima denumire) scrisă cu majusculă, iar a doua denumire este scrisă cu literă mică şi reprezintă denumirea speciei. După denumirea speciei se adaugă ca o recunoaştere a meritelor şi numele celui care a descris pentru prima dată specia respectivă. Denumirile în latină se scriu întotdeauna cu litere italic, iar numele persoanei care a descris specia apare abreviat, uneori editat cu bold, dar întotdeauna fără italic. La finele numelui abreviat se pune punct.

de exemplu:

Trufa de vară (Tuber aestivum Vitt.)


forme greșite rar întâlnite:

Tuber Aestivum

Tuber aestivum vit.

Tuber aestivum Vitt

Tuber aestivum vittadini

TUBER AESTIVUM


2. Trufa albă (Tuber magnatum Pico)

O problemă tipică care se inițiează de la italieni, care denumesc această trufă Tuber magnatum pico, o formulă corect pronunțat, dar scris greșit de multe ori, ca și în siturile de maj jos. Cuvântul PICO provine din numele profesorului italian Vittorio Pico care în anul 1788 a publicat teza doctorală intitulat Melethemata inauguralia. De fungorum generatione et propagatione în care a descris trei specii de trufe: Tuber magnatum, Tuber albidum și Tuber rufum. Denumirea de Tuber magnatum a fost oficial instalat dintre sinonimele pentru această specie (Tuber griseum De Borch, Tuber griseum Persoon etc.) de către Carlo Vittadini în 1831, împreună cu Tuber borchii Vitt. care a alungat denumirea de Tuber albidum Pico respectiv Tuber album Bull.

Este important de menționat că denumirile în limba latină a speciilor prezentate împreună cu numele persoanei care l-a denumit specia pentru prima oară, este folosit numai în cadru științific. Menționarea numelui Pico, Vitt. (Vittadini), Bull. (Bulliard) etc. în comerț sau în procese de cultură generală nu este cerut și justificat, și are un iz de snobism. În special dacă este folosit greșit! De aceea vă spun că denumirea în limba latină a trufei albe este Tuber magnatum și nu Tuber magnatum pico. Dar dacă totuși vreți să prezentați în format științific această denumire în latină, atunci măcar scrieți pico cu P majuscul, iar Tuber magnatum în format italic. Deci corect ar fi:

Tuber magnatum Pico


3. Tuber Brumare

Mda. O mică confuzie și aici. Denumirea trufei de iarnă provine din latina brumalis și nu din franceza brumaire, deși au semnificații similare. Specia a fost descris tot de Carlo Vittadini, deci denumirea corectă este:

Tuber brumale Vitt.


4. Trufa porcească

Aproape oriunde mă uit pe siturile românești găsesc denumire trufei porcești scris: Choirmyces Meandriformis. Despre greșelile ortografice nu mai vorbesc (M majuscul, fără italic) dar lipsa o-ului din cuvântul Choiro a fost un prilej ca să introduc și această denumire la corectare. Denumirea în latină defapt provine din două cuvinte din limba greacă, unde choiros înseamnă porc, iar mykes, mukes înseamnă ciupercă. Astfel în latină devine ciupercă porcească, descris choiromyces.

Deci corect: Choiromyces meandriformis Vitt.

Mențiune: Ilustrațiile au fost preluate de pe siturile care apară pe net pe data postării. Pentru a nu crea imagine negativă propritarilor nu am publicat adresa lor, dar am fi încântați dacă ar corecta greșeliile făcute. Desigur se observă și o similaritate în aceste greșeli ortografice, existând problema de preluare de informații de la unul la altul. Dar despre această temă voi scrie într-un post nou.