Primăvara câinilor

Acum 10 zile femela noastră de Lagotto Romagnolo ne a dat șapte pui, trei fete și patru băieți. Este unul care sa născut cu coadă scurtă, foarte rar și valoros la această rasă. Postez căteva poze despre ei.

Puii sunt de vânzare, cei care sunt interesați să facă rezervare pot să ne contacteze la info@truffoir.ro sau 075-223555.

În câteva zile și Maya trebuie să fete...

Cum să alegeți un câine pentru trufe?

Un post de: Florin Tirlea


Vă doriţi să deveniţi căutător de trufe?

Nu este un lucru greu. Trebuie întâi să vă placă să mergeţi la pădure, pentru că nu veţi găsi trufe în parcul din centrul oraşului. Apoi va trebui să investiţi timp şi bani într-un prieten patruped care să vă ajute să le gasiţi.

Dacă prima condiţie este destul de accesibilă, la a doua va trebui să fiţi foarte atent. Puteţi lua un câine cu experienţă în culesul trufelor, gata antrenat sau vă puteţi  cumpăra  un pui pe care să-l antrenaţi singur, sau să apelaţi la ajutorul unui antrenor care să vă ajute în dresajul lui.

Achiziţionând un câine cu experienţă, veţi avea posibilitatea să culegeţi imediat trufe (dacă a început bineinţeles sezonul de recoltat). Totuşi un câine antrenat, va fi obisnuit cu comenzile fostului stăpân, cu locul unde a trăit pâna atunci şi va avea micile lui probleme de comportament care v-ar putea da mare bataie de cap, pâna le veti învăţa sau corecta. Şi nu cred că este destul de plăcut… să se ia dupa o urma de vânat în pădure  şi să vă lase să “admiraţi” în voie cum adie vântul printre frunzele copacilor şi să revină după o vreme (care poate fi şi câteva ore) mult prea obosit ca să mai aibă chef de căutat trufe. La fel de neplăcut ar putea fi şi să se apuce să sape prin gradina sau prin ghivecele de flori. Şi să nu uităm nici de aşazişi “trufari cu experienţă” care vând câini fără prea multă experienţă în culesul trufelor, drept “câini antrenaţi” la preţuri foarte mari.

Un câine se ataşează mult de stăpânul lui în primele luni de viaţă. Unul crescut în kenel împreunâ cu alţi câini va fi mult mai greu de dresat şi va fi mai puţin  ataşat  de dumneavoastră.Oricum, dacă vă hotărâţi să achiziţionaţi un pui, va trebui să îl învăţaţi ce doriţi de la el. Deşi meseria de culegator de trufe (căţelul este adevaratul culegător) se învaţă destul de uşor, ea necesită timp. Achiziţionând un pui la vârsta de 2-3 luni, veţi avea posibilitatea să creaţi o legătură puternică între el şi dumneavoastră, să-l ajutaţi să se adapteze mai uşor cu locul unde va locui şi să-i cunoasteţi foarte bine comportamentul.

Un pui de câine crescut de dumneavoastră va încerca să facă orice să vă intre în graţii, asta însemnând şi “disponibilitatea” de a învăţa uşor orice comandă.

Fiţi totuşi atenţi de unde achiziţionaţi aceşti pui. Şi înainte de toate, hotărâţi-vă ce rasă de căţei achiziţionaţi. Un câine pentru recoltat trufe va munci doar câteva luni pe an. În rest va fi invitatul dumneavoastră, acasă. Un câine mare va fi mai greu de întreţinut şi va avea nevoie de mai mult spaţiu şi mâncare. Un câine de talie mică va obosi mai repede în pădure  şi va aştepta să-l luaţi în braţe în loc să caute trufe. De asemenea câinii din rasele cu instinct de “vânător” vor fi atenţi şi la urmele de vânat şi vor fi destul de greu de stăpânit în pădure.

Talia şi caracterul căţeilor, de aceeaşi rasă, va diferi destul de mult în funcţie de sexul lor. În timp ce femelele sunt în general mai mici ca statură şi tind să fie mai docile, va trebui să fiţi atenţi cu ele atunci când sunt în călduri. Masculii în schimb sunt mai agitaţi, uneori chiar mai agresivi şi vor incerca să-şi “verifice” şi să marcheze tot timpul “teritoriul” lucru care, în cazul unui dresaj neadegvat, poate fi făcut în detrimentul recoltatului de trufe. Având în vedere că sunt rase de câini valoroase, achiziţia unei femele poate fi considerată şi ca o investiţie, daca veţi dori să vă ocupaţi şi de reproducţie.

Vă doresc să vă gasiţi prietenul patruped pe care-l doriţi şi să găsiţi cât mai multe trufe împreună.

Truffle Fetish à la Luxirare

Truffle Martini

Truffle Martini

Pentru a savura acest cocktail exotic trebuie să vizitați hotelul Rocco Forte's Browns Hotel în Londra. Desigur esența este trufa care înainte de folosire este lăsat 48 ore în cea mai fină vodka. Dar să aveți grijă: un martini nu-i de ajuns, dar trei deja e mult.

Preț: $100

Ziarul Capital scrie despre noi

Secretele şi iluziile căutătorilor de «diamante negre»

Autor: Simona Roşu
Publicat: 10 Aprilie 2010

Trufele sunt unul dintre cele mai sofisticate condimente din lume, iar câţiva români au învăţat unde să le caute şi mai ales cum. Adevăraţii căutători nu sunt oamenii, ci câinii special pregătiţi.

«Trufarul se scoală devreme, ia câinii, îi suie în maşină şi se deplasează într-o zonă împădurită, cu speranţa de a găsi trufe“, descrie Oszkár Fekete, din Miercurea Ciuc, cum începe o zi din viaţa unui căutător de trufe. „Un trufar fără răbdare, fără spiritul meticulos, care nu se lasă bătut, este numai un turist în pădure la plimbat de câine“, adaugă Fekete.
În România, căutarea trufelor este o preocupare relativ nouă. La începutul anului 2000, Dan Cautiş s-a întors în locul de baştină din judeţul Vrancea, cu experienţa căpătată în Italia, şi a început să cerceteze pădurile de foioase din zonă. „Trufele există în conştiinţa populară de multă vreme sub diferite nume. Cel mai cunoscut este „fierea pământului“, fiind găsită de cunoscătorii adevăraţi ai secretelor pădurii“, spune Cautiş. Când se referă la „cunoscători“ însă, trufarul se gândeşte mai degrabă la câini decât la oameni. „Cel mai important lucru în domeniul trufelor sunt câinii. Practic, ei sunt adevăraţii trufari, nu noi, oamenii. Ei găsesc trufa după miros, o sapă şi apoi vin cu ea în gură la stăpân“, spune Cautiş. Până să dobândească aceste abilităţi, câinele trece prin mai multe stadii. După cum spune vrânceanul, acesta trebuie să ştie că în momentul în care intră în pădure trebuie să „scaneze“ neîncetat zona şi să nu fie distras de alte activităţi sau mirosuri. „Cel mai important este ca el să înveţe să nu distrugă trufa şi mediul în care trăieşte, să nu rupă rădăcinile pe care aceasta creşte“, completează Cautiş. Experienţa l-a învăţat, de asemenea, că unii câini sunt nepreţuiţi şi nu trebuie vânduţi niciodată, aşa cum sunt Billy şi Jack, cei doi lagotto romagnolo ai săi, care lucrează foarte bine. Dincolo de asta, Cautiş spune că, în medie, pentru un câine bun se plătesc 2.000 – 3.000 de euro. „Cu toate acestea, sunt câini cu multă experienţă de teren care ajung să coste şi 7.000 de euro sau chiar mai mult“, explică vrânceanul.

Preţul se modifică săptămânal

Piaţa trufelor ridică mari dificultăţi în a fi evaluată, iar mitul câştigurilor uriaşe se întrepătrunde cu gradul ridicat de confidenţialitate privind cantităţile tranzacţionate şi preţurile plătite. „Pot să spun că este un business structurat pe mai multe niveluri, începând cu cei care culeg trufele, urmând intermediarii şi comercianţii, iar ca ultimă verigă, bucătăriile restaurantelor sau cele personale, precum şi unităţile de industrializare“, explică Dan Cautiş mecanismul pieţei.  După părerea lui Oszkár Fekete, preţul trufelor nu este unul ferm, bine stabilit, pe care consumatorii să se poată baza. „Preţul se modifică săptămânal şi depinde de cantitatea totală care ajunge pe piaţa europeană în săptămâna respectivă. De asemenea, vorbim despre diferite niveluri de preţuri pe relaţia trufar, comerciant şi consumator final. Uneori, există diferenţe mari pe acest traseu“, spune trufarul din Miercurea Ciuc.

Speranţa îmbogăţirii rapide

Dan Cautiş spune că nimeni nu poate face avere din trufe. Cu atât mai puţin cei fără prea multe cunoştinţe. După ce a învăţat meserie în pădurile din Italia, ţară cu tradiţie în acest domeniu, Cautiş spune că investiţia minimă pentru ca un căutător să îşi poate începe activitatea porneşte de la 10.000 de euro, bani folosiţi pentru echipamentul de lucru: un câine bun, ustensile de lucru şi o maşină de teren pentru deplasările pe terenurile accidentate din păduri.
Cautiş mai spune că pădurile cu trufe din România sunt în acest moment în mare pericol. „Poate mediatizarea deformată, poate ideea că pot fi obţinute câştiguri rapide şi uşoare sau poate caracterul ezoteric al ideii de trufă a determinat un interes crescând al unei categorii din ce în ce mai diversificată de oameni, concretizată într-un dezastru pentru pădurile cu trufe“, spune căutătorul din Vrancea. Folosirea de câini dresaţi necorespunzător, a greblelor şi a altor instrumente de săpat şi răscolit are astfel ca efect direct distrugerea ecosistemelor cu trufe pe termen lung, scăderea calităţii prin culegerea trufelor fără miros şi distrugerea rezervelor de spori pentru multiplicarea ciupercilor.

Unde pleacă trufele româneşti?

Marea majoritate a trufelor culese în România pleacă la export, neambalate, cu destinaţia finală Italia, care este cea mai mare piață de trufe din lume, după cum spune Fekete. „Calitatea mixtă pleacă în Italia, iar cele selectate prin firme autohtone ajung la distribuitori din Germania, Anglia, Austria, Franţa şi SUA“, spune trufarul. Din păcate însă, trufele româneaşti nu sunt încă bine cunoscute şi apreciate în lume.
În România, abia din 2009 s-a putut observa o deschidere mai mare a restaurantelor spre meniurile cu trufe, după părerea lui Fekete. „De aceea, interesul faţă de aceste produse şi implicit consumul este în creştere. De asemenea, este un semn pozitiv că restaurantele româneşti au început să cumpere trufele locale şi nu mai importă din Italia“, mai afirmă căutătorul din Miercurea Ciuc.

Risotto cu trufe negre
Ingrediente: 1/2 trufă neagră, 1 pahar vin alb, 2 căni supă legume, 2 linguri unt, o ceapă, 50g parmezan ras, 150 g orez Arborio.
Mod de preparare: Încingeţi untul într-o cratiţă, sotaţi ceapa, apoi adăugaţi vinul şi continuaţi până la evaporarea a 3/4 din acesta. Adăugaţi orezul şi supa, fierbând 20 min. În ultimele 8 min, adăugaţi trufa şi la final parmezanul.

Cât plătim pentru trufe
- Trufa de Piemont:      150-2.500 euro/kg
- Trufa franceză:     70-800 euro/kg
- Trufa de iarnă :     70-400 euro/kg
- Trufa de vară:     30-300 euro/kg
- Trufa cu spori mari :     50-350 euro/kg
- Trufa porcească:     5-15 euro/kg

Oszkár Fekete deţine firma Truffoir SRL, care se ocupă cu organizarea culesului de trufe din flora spontană şi comercializarea acestora pe pieţele din Occident.

Sursă: http://www.capital.ro/articol/secretele-si-iluziile-cautatorilor-de-diamante-negre-133681.html 

Rețete criminale ... cu trufe

Ieri am găsit acest blog, unde se postează cele mai "criminale" rețete culinare, din care am selectat cea cu trufe.

PREPELIȚE CU TRUFE

Această rețetă de super rafinament se pregătește pentru evenimente speciale.

COMPONENTE, pentru 2 porții, sau pentru două persoane aflate în strânse relații:

- 4 prepelițe (se găsesc la SELGROS, congelate)
- 200 g arpagic
- 400 g ciuperci, ghebe (se găsesc la METRO, congelate)
- 100g ciuperci champignon cât mai mici
- 2 linguri ulei de floarea soarelui
- 2 linguri de coniac (un Delamain XO pentru început)
- 100 g unt cu 85% grăsime
- 100 ml vin alb (un Viré-Clessé)
- 12 oua de prepelită, fierte 2,5 minute
- reducie de oțet balsamic

PREPARARE:

Prepelițele se rumenesc într-o tigaie cu 2 linguri de ulei. Se scot și se țin la cald. În aceeași tigaie se rumenesc cepele de arpagic, se adaugă ghebele tocate și ciupercuțele. După ce s-a evaporat sucul lăsat de ghebe se adaugă 2 linguri de coniac și se flambează.
Se scot într-un castronel cepele și ciupercile. Se păstrează separat 8 cepe de arpagic și 8 ciuperci champignon. Restul compoziției se pasează cu un robot. În piureul obținut se adaugă sare, piper și 50 g de unt. Pentru aromă se adauăga 6-8 feliuțe de trufe.
Prepelițele se pun într-o tăviță la cuptor, unse cu 50 g unt, pudrate cu sare și piper și acoperite cu o folie de aluminiu. După 20 minute se îndepărtează folia și se stropesc prepelițele cu vin alb, și se mai țin 10 minute până se rumenesc.
Pe două farfurii pătrate, încălzite se trasează cu reducție de oțet balsamic o rețea, cu linii orizontale și verticale. În mijloc se pune un pat de piure de ciuperci în formă de cerc. Peste această se pun câte 2 prepelițe, puțin suprapuse. În colțurile farfuriilor se montează câte un cuib format dintr-o ceapă de arpagic, o ciupercută și un oușor de prepeliță fiert. Între cele două prepelițe se pun 2 oușoare de prepelițe fierte în care se înfinge o pană frumoasă de cocos.
La acest fel se serveste vin alb, sec, același care s-a folosit la friptură.

Sursă: www.retetecriminale.ro 

Peanuts la căutare de trufe

Acum 35 de ani a fost postat acest desen comic, care a prezentat aventurile lui Peanuts simultan în nu mai puțin de 2600 de ziare, făcând înconjurul lumii.

Acest post stă ca o memorie pentru Peanuts și prietenii ei.

Poză: Truffle Hunter Italy's Blog

Caută trufe online... tarrreeee miștooooo!

http://www.newgrounds.com/portal/view/533703

 
Cei care abia așteaptă începutul sezonului de trufe și nu mai au răbdare, poate să înceapă practica cu acest joc online. Eu am ajuns la peste 50 de trufe și încă nu m-am plictisit.

Să vină odată sezonul!

Căutat de trufe în condiţii arctice

Pe o vreme de -17 grade, şi zăpadă de 30 cm, ne-am gândit să scoatem căinii la pădure să nu se plictisească pînă începe noul sezon. Aşa că îmbrăcaţi bine (şi noi şi căinii) am plecat spre pădure să ne încercăm norocul. După ce ne-am chinuit cu parcatul maşinilor, iată-ne ajunşi la locul de căutare şi fără prea multe speranţe am intrat în pădure .Dar ???

Surpriză!!! După numai 30 minute de plimbare câinii au găsit trufe, spre mirarea noastră şi a tuturor celor prezenţi.

Am zis: gata ! Pentru aşa condiţi e suficient una, dar pînă ne-am întors la maşina, căinii au mai scos trei trufe, frumoase şi sănătoase.

După cum vedeţi pe lîngă noi şi căinii cred că şi trufele tremurau de frig sub zăpadă, dar noroc cu noi că le-am găsit şi le-am dus la căldură.

Deci !! Reuşită deplină!!

Acesta a fost seminarul ţinut de Truffoir în iarnă iar rezultatele au fost remarcabile ,ţinând cont de condiţiile în care s-a desfăşurat.

Concluzia este: Se poate şi în condiţii extreme, numai să ai cu ce..........!!

Știri din zone îndepărtate

1. Speranța down-under

Emisfera sudică este aproape de începutul sezonului de trufe. Deja în comitatul Marlborough din Noua Zeelandă dl. Michale Hyson a găsit primul Tuber melanosporum în plantația lui, fiind al zecelea producător în această țară care a ajuns să culeagă trufe în ograda lui. Având o plantație mixtă de alun și stejar de 5 ani pe o suprafață de 1 hectar, dl. Hyson este și el surprins de reușita lui și speră ca pointerul german de patru luni pe care îl are, să învață cât mai repede arta căutării.

Pointerul german Gyp Gyp speranța domnului Hayes. Foto: The Marlborough Express

2. Problema furtului de trufe în Oregon, SUA

Este deja un lucru comun să spunem că la noi în țară se fură, dar iată că nu este altfel nici în țări mai dezvoltate, în special în domeniul trufelor. Recent am auzit de problema cea mai de seamă a producătorilor de trufe din Oregon, care afeactează nu numai producția actuală ci se pare că va avea consecințe negative și pe termen lung. Este vorba despre furtul recoltei de Tuber gibbosum din plantațiile de trufe care deși sunt protejate cu gard nu pot să țină afară hoții cu sapă. Aceștia - spune dl. Roy Marshall un producător local - sapă după trufe în așa fel că plantațiile nu le mai fac față ravagiilor. Rădăcinile sunt rupte, distruse, după care plantele gazde rămân adeseori fără viață. Majoritatea trufelor găsite nici nu ajunge la maturitate, piața fiind inundat cu trufe de proastă calitate.
După părerea șerifului din zonă, legea marțială ar trebui introdusă pentru a opri acest fenomen, scurt vorbind proprietarii să aibă posibilitatea de a proteja plantațiile cu arme.

Oare vom ajunge și noi aici?

Tuber gibbosum din Oregon. Foto: Charles K. Lefevre /New World Truffieres

Gaston și căutătorul de trufe

Demascarea genomului trufelor

Un grup de cercetători italieni și francezi în frunte cu dr. Claude Murat de la INRA, au terminat cartarea genomului trufei de Périgord (Tuber melanosporum) ajungând la concluzia că specimenele culese în diferite zone de producție au ADN-uri puțin diferite. Această diferență poate fi depistat și în mirosul trufelor, unele regiuni producând mai multe sulfuri volatile și aldehide decât celelalte. Cel mai important concluzie însă pe care au făcut micologii, că au determinat mecanizmul producției mirosului, temă care până acum nu era clar dacă a fost produs de trufă sau de microbele care se aflau în peridiul ascomei. Iată noul credo: Mirosul este produs de trufă!

Mecanizmul metabolizmului de sulf în ascoma de Tuber melanosporum. 

Poză luat din articolul original publicat în Nature Magazine.

De acum încolo dacă un șef de restaurant vrea un iz mai apetisant, mai răutăcios, mai caracteristic poate să denumească din ce zonă de producție vrea trufele, iar comercianții nu vor mai avea posibilitatea de a substitui aceste trufe dintr-o altă zonă. Acest fapt - deși suntem conștienți că va lua ceva timp să devină realitate în afacerile zilnice - va favoriza clar producătorii cu marfă de calitate, aspect care, zic eu, va aduce numai beneficii pentru întreaga industrie.

O altă concluzie este, spune dl. Murat, că trufele au o viață sexuală complexă cu spori de sex feminin și masculin. Aceste informații ne va ajuta să înțelegem mult mai bine procesul de micorizare in vitro, încăt se pare cert, că plantele gazde care au fost impregnate cu spori din ambele sexe, vor avea o producție mai bună. Deși nu au putut revela misteriile trufei în totalitate, cu aceste informații putem spera că procesul de cultivare va fi mai controlabil de acum încolo.

Peisajul genomic la Tuber melanosporum.

Poză luat din articolul original publicat în Nature Magazine.

Revista Ferma

Iată o nouă bucățică de fericire pentru noi! Azi am primit paginile scanate de la domnul profesor dr. Mircea Selegean despre articolele realizate pe paginile revistei Ferma, unde am început un serial despre cele mai importante domenii care se leagă de trufe. Lipsa materialelor scrise în limba română este o problemă majoră în această industrie încât pentru cei începători nu prea rămâne decât să se informeze de pe internet, unde multeori se găsesc schițe, interviuri etc. de proastă calitate, cu un conținut ghidat spre senzație, spre câștiguri fabuloase și așa mai departe.

Cu acest serial am încercat să promovăm micologia și cunoașterea ciupercilor subterane într-un cadru științific, și să punem bazele cercetărilor biotehnologice în acest domeniu. Aceste articole au apărut în ediția de februarie și martie a revistei Ferma.

Click pe poze pentru a citi articolele!