Seminarii, cursuri şi conferinţe: De ce nu organizăm seminarii înainte de iunie?

De când cu nebunia asta din presă şi de la televizor despre trufe, multă lume vrea să participe la cursuri, la seminarii, la conferinţe, despre trufe. Asta n-ar fii o problemă pentru că anul acesta vor fi patru seminarii pentru cei care vor să culeagă trufe şi încă unu pentru cei care vor să-şi înfiinţeze o cultură cu plante trufiere. Programul acestora este afişat pe situl nostru http://truffoir.ro/RO/Cultivation2/50.aspx, dar lumea vrea acum, în luna aprilie sau în mai pentru că iunie e prea târziu.

Oameni buni !!!!!!!

Acum la trufe este extrasezon, este perioada lor de ,,refacere si odihnă",  (în Italia de exemplu este interzis a culege și comercializa trufe (de ex. Tuber aestivum) în acest interval de timp), deci a face un seminar în această perioadă este ca şi cum ai merge la pescuit în perioada de prohibiţie, sau mai pe scurt asta se numeşte - BRACONAJ. În primul rând că nu ai ce arăta cursanţilor la demonstraţia practică care se ţine în pădure şi al doilea aspect este că noi promovăm culegerea durabilă a trufelor iar cursurile le ţinem pentru cei care vor să înţeleagă acest lucru.

Cei care văd doar banii din această afacere, scot trufele cu sapa, nu ţin cont de perioadele optime de recoltare si nu-i interesează protecţia habitatelor în care trăiesc trufele, nu prea au ce căuta în această afacere.

Logica e foarte simplă, cine are grijă de habitatul trufelor - culege mult şi bine, iar cine sapă - culege o dată si atăt.

Te înșeală frate... vol.2. Trufa chineză

Mulți au auzit despre trufa chineză (Tuber indicum grup), dar puțini sunt care au avut și posibilitatea să le cunoască, încât în România din fericire rareori sunt aduse cantități significante din aceste specii. Vorbesc despre specii și nu specie fiindcă denumirea de trufa chineză se referă la o multitudine de specii de ciuperci subterane, dintre care unii seamănă mai mult cu trufa franceză (Tuber melanosporum), iar alții cu trufa de vară (Tuber aestivum) sau cu trufa găurită (Tuber excavatum).
Problema majoră cu trufa chineză nu este calitatea gastronomică slabă, ci similaritatea macroscopică cu speciile europene. De aceea unii comercianți profită de lipsa cunoștințelor aprofundate a bucătarilor sau gastrofililor laici, și parfumând trufele cu arome sintetice le vând acestora sub denumirea de Echte Scwartze Trüffel, denumire care în legislația europeană este destinat exclusiv trufei franceze. Eu personal nu aș avea nici o problema cu aceste trufe, dacă ar fi introduse pe piață sub denumirea corectă, la prețul care este în echilibru cu calitatea lor.

Următoarele poze vă vor demonstra căt de dificil este delimitarea speciilor de trufe negre.

Aceste trufe chineze seamănă lait cu Tuber melanosporum.

Iar aceste trufe chineze vândute sub denumirea Tuber xinangese seamănă cu Tuber aestivum.

 Tuber pseudoexcavatum. Deși culoarea nu prea arată, această specie este vândut în China sub denumirea de trufa albă. Foto: Bagi István

The Ultimate Delicatesse. Trufă chineză uscată. Fără miros, fără gust, textură de așchie.

 

Pentru a vă feri de înșelăciune vă recomand să cumpărați trufe de la firme serioase care au o reputație bună pe piață.

Seminar noiembrie 2009

Şi numai bine am tras linie după seminarul din septembrie care a fost o reuşită din toate punctele de vedere, că şi au început telefoanele să sune şi lumea să întrebe cănd facem următorul seminar.Din anul 2004 cănd Truffoir a organizat primul seminar despre trufe la care au participat 10 persoane din care 9 sunt căutători de trufe , tradiţia a fost ca în fiecare an să facem un seminar, dar anul 2009 a fost unul atipic. Deşi trufe în pădure nu prea au fost , în schimb au fost din ce in ce mai multe persoane interesate de trufe, aşa că am fost nevoiţi ca în noiembrie să mai facem un seminar.

Contrar aşteptărilor noastre, numărul participanţilor a fost mult mai mare ca şi în septembrie, aşa că capacitatea de organizare a societaţii Truffoir a fost pusă la încercare, dar pînă la urmă totul s-a rezolvat.

Lume multă ,întrebări şi idei diverse, prieteni vechi , discuţii prelungite în noapte, cam asta a fost atmosfera seminarului din noiembrie.

Reuşita a fost dată si de multele specii de trufe găsite in pădure, spre încîntarea celor prezenţi, dar şi de cina cu specialităţi de sîmbăta seara, preparată de bucătarul nostru elveţian.

Acesta a fost programul anului 2009, iar 2010 a început cu un curs extrem de căutat trufe (22-24 ianuarie 2010) despre care vă povestesc data viitoare.Dar pînă atunci vă readuc aminte perioadele stabilite pentru seminarii în acest an:

4-6 iunie 2010,

6-8 august 2010,

1-3 octombrie 2010,

10-12 decembrie 2010

Despre greșelile ortografice

De mult vroiam să scriu desprea această temă, internetul în limba română fiind inundat de greșeli ortografice privind denumirea trufelor în limba latină. Problema majoră este că fiecare trufar care face un site nou copiază aceste informații greșite, fără a avea habar despre originea denumirilor, și de ce trebuie folosită într-un anumit mod. Iată cele mai frecvente probleme:

1. Cum se scriu denumirile speciilor în limba latină?

Nomenclatură binală creată de Carl von Linne în Species plantarum (1753) introduce noua metodă pentru denumirea speciilor care constă din denumirea genului (prima denumire) scrisă cu majusculă, iar a doua denumire este scrisă cu literă mică şi reprezintă denumirea speciei. După denumirea speciei se adaugă ca o recunoaştere a meritelor şi numele celui care a descris pentru prima dată specia respectivă. Denumirile în latină se scriu întotdeauna cu litere italic, iar numele persoanei care a descris specia apare abreviat, uneori editat cu bold, dar întotdeauna fără italic. La finele numelui abreviat se pune punct.

de exemplu:

Trufa de vară (Tuber aestivum Vitt.)


forme greșite rar întâlnite:

Tuber Aestivum

Tuber aestivum vit.

Tuber aestivum Vitt

Tuber aestivum vittadini

TUBER AESTIVUM


2. Trufa albă (Tuber magnatum Pico)

O problemă tipică care se inițiează de la italieni, care denumesc această trufă Tuber magnatum pico, o formulă corect pronunțat, dar scris greșit de multe ori, ca și în siturile de maj jos. Cuvântul PICO provine din numele profesorului italian Vittorio Pico care în anul 1788 a publicat teza doctorală intitulat Melethemata inauguralia. De fungorum generatione et propagatione în care a descris trei specii de trufe: Tuber magnatum, Tuber albidum și Tuber rufum. Denumirea de Tuber magnatum a fost oficial instalat dintre sinonimele pentru această specie (Tuber griseum De Borch, Tuber griseum Persoon etc.) de către Carlo Vittadini în 1831, împreună cu Tuber borchii Vitt. care a alungat denumirea de Tuber albidum Pico respectiv Tuber album Bull.

Este important de menționat că denumirile în limba latină a speciilor prezentate împreună cu numele persoanei care l-a denumit specia pentru prima oară, este folosit numai în cadru științific. Menționarea numelui Pico, Vitt. (Vittadini), Bull. (Bulliard) etc. în comerț sau în procese de cultură generală nu este cerut și justificat, și are un iz de snobism. În special dacă este folosit greșit! De aceea vă spun că denumirea în limba latină a trufei albe este Tuber magnatum și nu Tuber magnatum pico. Dar dacă totuși vreți să prezentați în format științific această denumire în latină, atunci măcar scrieți pico cu P majuscul, iar Tuber magnatum în format italic. Deci corect ar fi:

Tuber magnatum Pico


3. Tuber Brumare

Mda. O mică confuzie și aici. Denumirea trufei de iarnă provine din latina brumalis și nu din franceza brumaire, deși au semnificații similare. Specia a fost descris tot de Carlo Vittadini, deci denumirea corectă este:

Tuber brumale Vitt.


4. Trufa porcească

Aproape oriunde mă uit pe siturile românești găsesc denumire trufei porcești scris: Choirmyces Meandriformis. Despre greșelile ortografice nu mai vorbesc (M majuscul, fără italic) dar lipsa o-ului din cuvântul Choiro a fost un prilej ca să introduc și această denumire la corectare. Denumirea în latină defapt provine din două cuvinte din limba greacă, unde choiros înseamnă porc, iar mykes, mukes înseamnă ciupercă. Astfel în latină devine ciupercă porcească, descris choiromyces.

Deci corect: Choiromyces meandriformis Vitt.

Mențiune: Ilustrațiile au fost preluate de pe siturile care apară pe net pe data postării. Pentru a nu crea imagine negativă propritarilor nu am publicat adresa lor, dar am fi încântați dacă ar corecta greșeliile făcute. Desigur se observă și o similaritate în aceste greșeli ortografice, existând problema de preluare de informații de la unul la altul. Dar despre această temă voi scrie într-un post nou.

Te înșeală frate... vol.1. Trufe de deșert

Este sezonul înșelăciunilor. Dacă noi nu avem trufe nu înseamnă că nici alții nu au. Zilele acestea am fost sunat de mai multe persoane care vroiau să-mi vândă între 500 și 1000 de kg de Tuber magnatum, proaspăt culese, la preț super super super...
Unul a trimis și o poză pe care după spusele lui sunt văzute trufele albe, dar nici după insistări din partea mea nu a vrut să precizeze țara de origine. Desigur este foarte clar că pe poză nu este trufă albă ci o trufă de deșert din genul Tirmania. Aceste trufe sunt culese în februarie- martie în cantități mari în general în țările din nordul Africii. Presupun că nu am fost singurul sunat cu această ofertă, deci fiți atenți ce și de la cine cumpărați.

Se vede frumos covorul făcut undeva în lumea arabă :)

Defapt fiecare an primesc asemena oferte, iată că am și făcut a mică selecție din pozele primite în cursul anilor. Țin să amintesc că nu toții care m-au contactat vroiau să-mi vândă aceste trufe ca Tuber magnatum, ci a fost între ele și un negustor corect care vândea sub denumirea corectă, la prețul corect.

Să ne îmbogăţim din trufe!? Trufe: mit şi realitate

În ultima vreme am senzaţia că redescopăr „febra de aur”. De la o vreme încoace nu trece nici o zi fără să mă sune cineva care ar vrea să se apuce de culesul sau de cultivatul trufelor. După aceste discuţii zilnice nu e greu să vezi cum se conturează imaginea uneori absurdă a discrepanţelor dintre ambiţia de a se îmbogăţi din trufe şi dificultatea realizării practice a acestui proiect.

Trufele valorează cât aurul!

Cu această preconcepţie începe, de fapt, totul. Se crede în genere că dacă preţul trufelor echivalează – în mare – cu preţul aurului, atunci pădurea este o resursă de aur, trebuie doar să o exploatezi. Adică să te apleci pentru a aduna de pe jos „aurul” semănat. Să vedem cât adevăr există în această filozofie extrem de ambiţioasă.

În 2003 Europa a fost caracterizată de o lipsă semnificativă de precipitaţii, prin urmare şi cantitatea de trufe culese a fost mai redusă, iar preţurile au atins culmi astrologice. Un kilogram de Tuber magnatum consumat la un restaurant german putea ajunge pîna la suma de 4.000 de euro, adică aproximativ 16.000 de lei. Un kg de aur costa pe atunci cam 28.000 de euro, cam de două ori mai mult decât un kg de magnatum.
Proporţiile sînt, într-adevăr, relevante. Cu toate acestea, culegătorii cîştigau mult mai puţin de atît, preţul de achiziţie de la culegători nu depăşea nici în cel mai bun caz 1500-2000 de euro. (Singurul dezavantaj era că, deşi preţurile manifestau o continuă creştere, nu prea se găseau trufe.) De altfel, în România și în Ungaria această specie (Tuber magnatum) se găseşte rar şi numai într-o perioadă scurtă de una sau două luni.

Dar care sînt speciile frecvente la noi? La ora actuală mai ales trufa de vară şi trufa porcească apar cel mai des, amîndouă pot fi vândute/achiziţionate la un preţ medie între 80-120 euro/kg. Cu toate că, în acelaşi timp, aurul costă de două sute de ori mai mult, nici această sumă nu e de neglijat.

Să câştigăm bani făcând excursii!

Îmi ajung şi cele cîteva sute pe kilogram – spune optimistul şi o porneşte spre pădure. Între timp cumpără un câine dresat special ( 2500 de euro) sau dresează el însuşi unul. În cel de-al doilea caz e nevoie de mult timp, pricepere, de trufă şi de un câine binevoitor. Dacă animalul nu mai are chef sau a obosit, întoarceţi-vă la meniul „Start”! Cu timpul, însă, va trebui să vă resemnaţi că nici un câine nu vă va comunica numele/specia trufei, chiar dacă o găseşte în chip fericit.
Identificarea este un efort pe care trebuie să o depuneţi dumneavoastră! Un curs special sau câteva cărţi de specialitatea vă pot ajuta cu siguranţă, aşa că, promovând această probă, puteţi merge, într-un final, acolo unde aţi vrut: în pădure.
La început, după o plimbare de o zi, veţi găsi cam 100-200 de grame de trufă, şi ea mîncată de viermi.

Dar alţii au cules peste un kilogram şi chiar în această pădure – vă veţi plânge.

Întrebarea este, deci, unde se află trufa? În România aproape peste tot, ceea ce înseamnă că dacă intraţi cu câinele dumneavoastră într-o pădure, veţi găsi cu siguranţă câte ceva. Acest „ceva” poate consta în două kg de trufă frumoasă, dar poate însemna şi câteva sute de grame dintr-o specie degradată, mâncată de viermi sau pur şi simplu necomestibilă, ca Tuber rufum.

Deci, dacă un culegător vă spune că în zona Vrancei trufele cresc extrem de bine, cu siguranţă că el are dreptate, număi că informaţia furnizată este întru-totul inutilizabilă. În loc să comunice astfel de generalităţi, el ar trebui să vă spună în care dintre văi sau lîngă care copac căzut găsiţi acel teren de 20 de m pătraţi unde merită să căutaţi. Deoarece se găsesc puţini „generoşi” care să vă dea aceste informaţii exacte, căutarea locurilor dorite poate dura luni sau chiar ani întregi. În schimb, dacă aţi găsit un astfel de loc, puteţi să vă reîntoarceţi oricând acolo – fireşte numai pînă cînd locul nu e descoperit şi de un alt culegător sau de un mistreţ.

Culegătorul profesionist

Atunci când cunoaşteţi mai multe locuri sigure, se deschide calea către profesionalizare, întrucât puteţi aduna cantităţi suficiente vânzărilor ocazionale. Probabil, locurile nu vor fi apropiate unul de celălalt, aşa că romantismul plimbărilor silvice va fi substituit de lungile drumuri făcute cu maşina. Profesioniştii circulă regulat prin diferitele regiuni ale ţării şi nu se sfiesc să doarmă în maşină nopţi întregi.

Merită să amintim şi rolul condiţiilor meteorologice. Adevăratele sezoane pentru culegerea trufelor sînt toamna şi iarna, deci culegătorul trebuie să reziste la ploi şi la ger. Vara e bine ca el să se trezească în zori pentru că în jurul amiezii mirosul câinilor nu mai e acelaşi ca dimineaţa devreme. Vara, adunarea trufelor se soldează cu succes dacă o începeţi pe la trei noaptea – de regulă în cealaltă parte a ţării.

Dacă, într-un final, sînteţi în posesia trufelor, grăbiţi-vă să le vindeţi cât mai repede posibil. Câteva kilograme de trufe de calitate superioară se pot transforma doar după o săptămână într-o marfă slabă de clasa a doua, iar în două săptămâni va putea fi aruncată la gunoi. Este deja o regulă ca atunci când recolta e bună, trufele să se vândă greu, iar atunci cînd preţurile sînt bune, n-ai ce vinde.

Vreau să mă fac un mic grădinar...

Dacă marfa e aşa de căutată, atunci mă apuc şi eu de cultivat! Am câţiva castani prin grădină şi o pădure retrocedată, voi pune trufe să crească, şi lumea va fi a mea!

Există mai multe plantaţii de trufe în lume. În afara continentului european, vestite sînt cele din Oregon, respectiv Tasmania, în Europa plantaţii găsim în Spania şi Franţa. Ele descriu o istorie de mari succese, pentru că despre eşecuri se ştiu mai puţine.
Vedem, însă, că deşi o fixaseră drept finalitate economică, reuşitele obţinute pe plantaţiile amintite n-au dus la o inflaţie a preţurilor şi n-au marginalizat nici diferitele reţele de culegători. Şi asta pentru că şi plantaţiile creează probleme specifice.

Care este deosebirea dintre o plantaţie şi o pădure în care se găsesc trufe? Pe rădăciniile copaciilor trăiesc o sumedenie de specii de ciuperci. Unele dintre ele sunt parazite, ca şi trufa aflat într-o relaţie de schimburi reciproce profitabile pentru amândouă plantele. Un copac stabileşte în general mai multe mii de relaţii cu diferite ciuperci, între acestea trufa reprezintă numai o singură specie. Aspectul care diferenţiază plantaţia de mediul natural de creştere al trufei se leagă tocmai de această relaţie dintre copac şi trufă. În plantaţii, copacul stabileşte relaţii – practic – doar cu o singură ciupercă: aceasta este trufa.
O cultură de ciuperci statornicită poate fi anihilată foarte greu, din această cauză se începe, de obicei, printr-o plantaţie nouă. Solul este curăţat de orice alte ciuperci care mai trăiau în ea, trăsăturile solului sînt modificate cu ajutorul substanţelor chimice. Clima este şi ea influenţată după posibilităţi, de exemplu prin irigaţii. Scopul este de-a crea un mediu care să favorizeze creşterea trufelor, şi – în acelaşi timp – să defavorizeze dezvoltarea altor specii de ciuperci. Proiectul este îngreunat şi de faptul că, în ciuda cercetării mediului natural în care cresc trufele, nu s-a ajuns la o definire exhaustivă a tuturor factorilor care influenţează recolta. Aşa cum stau lucrurile astăzi, plantaţiile seamănă puţin cu loteria: acolo unde se creează mediul favorabil creşterii plantaţia e extrem de profitabilă, iar unde încercarea eşuează, pariul e pierdut.

Practic, o plantaţie înseamnă plantarea unei întregi păduri şi lucrarea solului acesteia, cu tot ceea ce atrage după sine o astfel de investiţie (sistem de irigaţii, etc.). Rezultatele se fac vizibile abia peste aproximativ zece ani.
Dacă plantaţia reuşeşte, e bine ca ea să fie bine păzită cel puţin timp de zece ani, cât durează perioada ei activă, cu recoltă anuală. După zece ani, totul trebuie luat de la capăt.
În concluzie, plantaţiile de trufă sunt o investiţie care pot aduce profit numai pe termen lung, dar garanţii nu prea există. Nu e de mirare că în finanţarea lor se apelează mai ales la proiecte de finanţare, fără să se investească foarte mulţi bani privaţi.

Rezumând cele spuse mai sus:

- ideea că trufele aduc un profit mai mare decât afacerile de aceaşi amploare din punctul de vedere al sumelor investite, al pregătirii profesionale, etc., mi se pare fundamental greşită.

- ideea că recoltarea trufelor necesită o dotare sumară (un câine şi cele două picioare ale culegătorului) este iarăşi greşită.

Toate aceste amendamente aduse nu vor să descurajeze pe nimeni, căci:

- trufele pot reprezenta, într-adevăr o sursă de îmbogăţire, aşa cum o demonstrează foarte multe exemple în acest sens.

- există foarte multe persoane cu o pregătire profesională indubitabilă, ei nu se dau la o parte, ci depăşesc toate obstacolele pur şi simplu pentru a putea mânca trufe.

Aceste rânduri se adresează mai ales:

- celor care cuprinşi de „febra de aur” sau mânaţi de deziluzii succesive, vor să-şi investească ultimii bani în afecerea cu trufe

- şi celor care au fost tentaţi să pornească un astfel de proiect, şi totuşi au renunţat. Poate că după această succintă prezentare a problematicii se vor simţi mai puţin frustraţi şi nu vor mai crede în continuare că au ratat unica şansă a vieţii lor.

Scris de: Klebercz Dezső și Fekete A. Oszkár
Tradus de: Dénes Jónás

Retrospectivă: trufe gigante

Neavând trufe zilele astea tot mă uitam la pozele făcute în anii precedenți și am făcut această selecție de trufe uriașe. Să înceapă sezonul odată!!!

Trufă de vară (Tuber aestivum) găsit de prietenul nostru Gyuri în Ungaria, anul 2008.

Tot din 2008, dar găsit de István și Feri.

Pe asta nu mai știu cine a găsit-o, dar cântarul aparține lui István. Din 2007.

Această trufă de vară a fost găsit în România în 2009. Poză făcut de mine.

Anul 2007 era extraordinar pentru Choiromyces meandriformis. Am cules zeci de kilograme, majoritatea având peste 500 de g bucata. Din păcate nu avem piață de desfacere constantă pentru această specie. Poză făcut de Bagi István.

Trufe știfa pentru Herbariul Idnologic Român

Zilele acestea de primăvară mai scoate trufarul din casă, care împreună cu câinii este deja amețit de iarna lungă. Deși trufe adevărate (genul Tuber) nu prea găsim, câinii mai profesioniști sapă câteodată după trufele știfa (știfa= științifico-fantastice) care sunt ciuperci subterane cu o anumită valoare științifică. Nu știu cine a inventat această denumire, dar împreună cu prietenul meu István din Ungaria folosim cu plăcere pentru aceste minunății. La sfârșitul iernii și vara avem șanse bune de a găsii asemenea specii, pentru care idnologii și hobbyști ca mine suntem foarte încântați.

De aceea am lansat inițiativa de a crea Herbariul Idnologic Român, pentru care am rugămintea spre comunitatea trufarilor din România să ne sprijină demersul nostru. În cazul că găsiți orice ciupercă subterană - în special fără valoare comercială - să le trimiteți la adresa firmei noastre. La sfârșitul anului 2010 vom premia persoanele care au trimis cele mai interesante specii, sau care ne-au sprijinit în acest proiect.

Ce să faceți dacă ați găsit trufe știfa? Dacă aveți un microscop și puțină cunoștință în domeniul ciupercilor subterane, puteți încerca să identificați trufele direct acasă. Cel mai bine ar fi însă să ne trimiteți specimenele preferabil în stare proaspătă, sau dacă nu este posibil atunci în formă uscată. Trufele trebuie tăiate în două, și uscat la radiator sau calorifer. Ar fi excepțional dacă puteți să faceți poze de rezoluție înaltă (nu cu telefonul mobil!!!), încă în stare proaspătă, despre interiorul și exteriorul specimenului. Vezi foto în jos:

Foto: Bagi István, Gautieria sp.

Pe lângă poza și ciuperca uscată vom avea nevoie de următoarele date:
- Data colectării
- Coordinate GPS (este de ajuns și cea mai apropiată localitate în caz că nu vreți să divulgați locația exactă)
- Numele și prenumele culegătorului

Fără datele de mai sus vă rugăm să nu trimiteți ciuperci, fiindcă nu putem introduce în herbariu. Dacă aveți posibilitatea vă rugă să furnizați informații despre:
- Habitat (tipul pădurii, plante asociate)
- Mirosul, culoare trufelor în stare proaspătă
- Tipul solului unde a fost găsit trufa
- Căt mai multe poze despre trufă și habitat

Pentru mai multe informații despre proiectul Herbariul Idnologic Român, nu ezitați să ne contactați!

Foto: Zagyva Imre

Foto: Zagyva Imre, Scleroderma sp.

Foto: Trufamania, Sclerogaster sp.

Foto: Bagi István, Octavianina asterosperma Vitt.

Trufiturismul ia amploare

Azi am fost plăcut surprins după ce am aflat că programul nostru denumit "Trufarul Transilvănean" a fost recomandat ca top destinație de magazinul INSIGHT TAROM In-flight Magazine. După o frumoasă detaliere a programelor turistice legate de trufe albe (Tuber magnatum) în Italia, autorul articolului a desemnat pe noi fiind cei mai de seamă în acest domeniu în România. Mulțumim!!!

Aici puteți citi revista INSIGHT, articolul despre trufe fiind la paginile 54-58.
Iar aici găsiți detalii despre programul "Trufarul Transilvănean".

White Truffle Collection Gift Set

Wow... numai atât am de spus. O colecție de loțiuni cu trufe albe - da, altfel nu am fi postat aici - care costă o groază de bani este la modă în boutiqurile de lux din occident. Se spune că textura pielii devine super hidratat și elastic după o singură folosire.

Se poate comanda numai o picătură? :)

Ziua femeii. Opt martie.

Tot m-am gândit ce ar fi un cadou frumos pentru tandrele doamne și domnișoare dintre noi, și atunci am găsit această poză în arhiva pozelor înscrise pentru concursul de fotografie de la Hőgyész din 2009. Cred că este un moment oportun să postăm această trufă inimiformă și să urăm La mulți ani de Ziua femeii.

Poză făcută de Mike Zsuzsa din Ungaria.

Gastronomie de zile mari...

Îmi aduc aminte vara anului 1997 când am vândut primele kilograme de trufe împreună cu István în restaurantul Gundel din Budapesta, unde bucătarul șef dl. Kalla Kálmán era plin de entuziasm să le aibă pe meniu. Iată acum tot aceeași bucătar de mare prestigiu ne a organizat o degustare de trufe în castelul din Gödöllő. Mulțumim pentru minunățiile pregătite pentru noi și sperăm că vom mai avea șansa să participăm la cinel dânsului și în viitor.

Seminar septembrie 2009 partea a II-a

Seminarul din septembrie a debutat vineri seara odată cu sosirea participanţilor, cu o scurtă prezentare despre societatea Truffoir.Ziua de sămbătă a fost una încărcată de informaţii teoretice si practice despre adevărata lume a trufelor. Dimineaţa a început cu prezentările teoretice despre trufe, specii de trufe, habitate de creştere, metode de recoltat, câini şi dresaj si nu în ultimul rând cultura plantelor trufiere.
Prezentarea a fost una interactivă presărată cu întrebări şi curiozităţi din sfera afacerii cu trufe, dar cel mai important din punctul meu de vedere a fost că s-au lămurit multe aspecte privind miturile despre trufe.Un lucru bun este faptul că deja din ce în ce mai multe persoane sunt interesate de posibilitatea de cultivare a trufelor, cultura fiind singura care garantează o recoltă stabilă pe un timp îndelungat.

Mai multe detalii despre tehnologia de cultură a plantelor trufiere găsiţi aici:
http://truffoir.ro/RO/Cultivation1/93.aspx#Title

După masa de prănz a urmat partea mult aşteptată de toţi şi anume căutarea reală de trufe în padure.La faţa locului, adica în pădure, cei prezenţi şi-au dat seama că diferenţa dintre poveştile din presă sau de pe internet şi realitate e una mare, dar acela a fost şi scopul nostru de a aduce lumea cu picioarele pe pămănt.In teren au fost prezentate tipurile de pădure în care cresc trufele, plante indicator, metode de culegere, modalităţi de dresaj a căinilor şi multe alte detalii legate de lumea trufelor.Ziua s-a încheiat la restaurant, unde bucătarul nostru Rafael, ne-a încăntat papilele gustative cu delicatese din trufe: Supă cremă de trufe, Ravioli cu sos de trufe , Omletă cu trufe ,toate stropite din belşug cu un vin roşu franţuzesc de calitate.Seminarul s-a încheiat duminică prin înmânarea diplomelor iar participanţi au plecat unii încântaţi, unii dezamăgiţi, dar toţi lămuriţi de adevărul despre lumea trufelor .

Truffle oil

Văd că bunătățile sunt la modă zilele acestea, încât după vodka Black Moth iată am primit din Oregon un produs nou, uleiul cu trufă din Oregon (Tuber gibbosum). Fără arome artificiale ca și produsul alcoolic al englezilor ne arată o apropiere spre produsele naturale, fără compromisuri în privința calității. Interesant este că această trufă fiind prezent numai în America de Nord rareori ajunge pe piețile din Europa, iar produse secundare sunt și mai rare. Bravo lor că au ieșit cu acest produs, urăm succes în vânzări!

PROGRAMUL SEMINARIILOR DIN 2010

SEMINAR DE INIŢIERE ÎN INDUSTRIA TRUFIERĂ
Programul anului 2010

Dragi prieteni!
Vă invităm să participaţi la seria de seminarii despre industria trufieră, organizată de Societatea Truffoir pentru cei care sunt interesaţi de culesul trufelor, şi care vor să se angajeze în căutarea acestor comori.
La seminar vom prezenta speciile de trufe culese, metodele principale de cules, ecologia şi cultivarea trufelor, dresajul câinelor cât şi secrete culinare, pe plan teoretic şi practic. Participanţii vor primi şi un manual scris despre identificarea speciilor de trufe şi colectarea lor. După terminarea seminarului participanţii vor primi diplome care atestă prezenţa lor în acest program.

CÂND ŞI UNDE?
Întâlnirea va începe la ora 19 în pensiunea agroturistică Raza Soarelui din Gheorgheni, jud. Harghita, la următoarele date din anul 2010

4-6 iunie 2010

6-8 august 2010

1-3 octombrie 2010

10-12 decembrie 2010


Pentru mai multe detalii accesați această pagină.

VODKA TAVARIȘ

Prietenul nostru din Anglia, dr. Paul Thomas ne-a surprins cu un produs nou, o delicatesă fără precedent: Vodka BLACK MOTH cu aromă NATURALĂ de trufă franceză (Tuber melanosporum). DAAAAA, accentul este pe NATURALĂ, încât aperitivele pe care am văzut și am gustat pe piețele trufiere, conțineau aromă artificială și rareori erau bune de consum. Deja am și comandat o sticlă să gustăm această esență, care a fost distilată de 5 ori, și filtrat de trei ori, pentru connoisseurs spune numai un lucru: E BUN!

Gustați aici: http://www.blackmothvodka.com/

În toiul iernii trufarii uneori mai scot căinii la o vânătoare de trufe și sunt tare mulțumiți dacă găsesc ceva. De aceea am fost foarte încântați când am găsit în februarie patru specii într-o zi, când zăpada ținea până genunchi, și era friiiiig de tot.

Iată speciile:

1. Trufă găurită (Tuber excavatum)
2. Hysterangium sp.
3. Trufă de iarnă (Tuber brumale)
4. Trufă de vară (Tuber aestivum)

O poză din trecut

Recent am făcut o mică excursie în Italia, și am zărit această fotografie în vitrina unei salon de tuns, între sute de poze despre stiluri vechi și noi de păr. Habar nu am de ce a fost acolo, cum a ajuns acolo, dar dacă István l-a fotografiat-o, m-am gândit să postez și eu. Interesant...

Seminar septembrie 2009

În căutare de trufe adevărate uneori le mai întâlnim câte o specie interesantă din punct de vedere științific ca ciudățenia din poza alăturată. Această specie de ciupercă subterană (fungus hypogeus) face parte din genul Genea, care în terminologia românească a primit denumirea provizorică: genul trufelor-vide. Această denumire reflectă foarte bine caracteristica cea mai importantă acestui ciuperci, încât speciile Genea întotdeauna sunt goale, gleba lor neavând nici un conținut. Câinii de trufe le găsesc atunci când alte trufe nu sunt disponibile, sau în cazul în care stăpânul lor recompensează efortul lor pentru altarul științei. Au un miros neplăcut, și nu au nici o valoare gastronomică sau comercială.